RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A RĂZUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, cașcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăța.) (Sursa: Sinonime )
răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
răzui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răzui răzuire răzuit răzuind singular plural
răzuiește răzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răzuiesc (să) răzuiesc răzuiam răzuii răzuisem
a II-a (tu) răzuiești (să) răzuiești răzuiai răzuiși răzuiseși
a III-a (el, ea) răzuiește (să) răzuiască răzuia răzui răzuise
plural I (noi) răzuim (să) răzuim răzuiam răzuirăm răzuiserăm, răzuisem*
a II-a (voi) răzuiți (să) răzuiți răzuiați răzuirăți răzuiserăți, răzuiseți*
a III-a (ei, ele) răzuiesc (să) răzuiască răzuiau răzuiră răzuiseră
* Formă nerecomandată