|
SĂTURÁRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura. (Sursa: DEX '98 )
SĂTURÁRE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.) (Sursa: Sinonime )
SĂTURÁRE s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos. (Sursa: Sinonime )
săturáre s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări (Sursa: Ortografic )
| sătura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sătura | săturare | săturat | săturând | singular | plural | | satură | săturați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | satur | (să) satur | săturam | săturai | săturasem | | a II-a (tu) | saturi | (să) saturi | săturai | săturași | săturaseși | | a III-a (el, ea) | satură | (să) sature | sătura | sătură | săturase | | plural | I (noi) | săturăm | (să) săturăm | săturam | săturarăm | săturaserăm, săturasem* | | a II-a (voi) | săturați | (să) săturați | săturați | săturarăți | săturaserăți, săturaseți* | | a III-a (ei, ele) | satură | (să) sature | săturau | săturară | săturaseră | * Formă nerecomandată | săturare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | săturare | săturarea | | plural | săturări | săturările | | genitiv-dativ | singular | săturări | săturării | | plural | săturări | săturărilor | | vocativ | singular | săturare, săturareo | | plural | săturărilor | |