SANTINÉLĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s. f.] – Din fr. sentinelle. (Sursa: DEX '98 )

SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle]. (Sursa: DN )

SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.) (Sursa: Sinonime )

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle (Sursa: Ortografic )

SANTINÉLĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
santinelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular santine santinela
plural santinele santinelele
genitiv-dativ singular santinele santinelei
plural santinele santinelelor
vocativ singular santinelă, santinelo
plural santinelelor