|
SATURÁRE, saturări, s. f. Faptul de a satura. – V. satura. (Sursa: DEX '98 )
SATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [< satura]. (Sursa: DN )
SATURÁRE s. v. saturație. (Sursa: Sinonime )
| satura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) satura | saturare | saturat | saturând | singular | plural | | saturează | saturați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | saturez | (să) saturez | saturam | saturai | saturasem | | a II-a (tu) | saturezi | (să) saturezi | saturai | saturași | saturaseși | | a III-a (el, ea) | saturează | (să) satureze | satura | satură | saturase | | plural | I (noi) | saturăm | (să) saturăm | saturam | saturarăm | saturaserăm, saturasem* | | a II-a (voi) | saturați | (să) saturați | saturați | saturarăți | saturaserăți, saturaseți* | | a III-a (ei, ele) | saturează | (să) satureze | saturau | saturară | saturaseră | * Formă nerecomandată | saturare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | saturare | saturarea | | plural | saturări | saturările | | genitiv-dativ | singular | saturări | saturării | | plural | saturări | saturărilor | | vocativ | singular | saturare, saturareo | | plural | saturărilor | | sătura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sătura | săturare | săturat | săturând | singular | plural | | satură | săturați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | satur | (să) satur | săturam | săturai | săturasem | | a II-a (tu) | saturi | (să) saturi | săturai | săturași | săturaseși | | a III-a (el, ea) | satură | (să) sature | sătura | sătură | săturase | | plural | I (noi) | săturăm | (să) săturăm | săturam | săturarăm | săturaserăm, săturasem* | | a II-a (voi) | săturați | (să) săturați | săturați | săturarăți | săturaserăți, săturaseți* | | a III-a (ei, ele) | satură | (să) sature | săturau | săturară | săturaseră | * Formă nerecomandată | săturare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | săturare | săturarea | | plural | săturări | săturările | | genitiv-dativ | singular | săturări | săturării | | plural | săturări | săturărilor | | vocativ | singular | săturare, săturareo | | plural | săturărilor | |