SATẤR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir. (Sursa: DEX '98 )

SATÂR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. v. secure. (Sursa: Sinonime )

satâr s. n., pl. satâre (Sursa: Ortografic )

SATÂR ~e n. 1) Cuțit mare, cu lama lată și grea, folosit în bucătărie. 2) înv. Secure de luptă cu care erau înarmați satârgiii. 3) Securea călăului. /<turc. satir (Sursa: NODEX )

satîr (-re), s. n. – Cuțit mare, secure. – Mr. sătire. Tc. (arab.) satir (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1873; Ronzevalle 99), cf. ngr. σατήρι, alb. satër, bg. satăr. (Sursa: DER )

Declinări/Conjugări
satâr   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular satâr satârul
plural satâre satârele
genitiv-dativ singular satâr satârului
plural satâre satârelor
vocativ singular
plural