SCHIÁ, schiez, vb. I. Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2). [Pr.: schi-a] – Din fr. skier. (Sursa: DEX '98 )
A SCHIÁ ~éz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /<fr. skier (Sursa: NODEX )
SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia]. (Sursa: DN )
SCHIÁ1 vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier) (Sursa: MDN )
SCHIA2-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr. skia-, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados) (Sursa: MDN )
schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz, 3 sg. și pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. și pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiínd (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
schia   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) schia schiere schiat schiind singular plural
schiază schiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) schiez (să) schiez schiam schiai schiasem
a II-a (tu) schiezi (să) schiezi schiai schiași schiaseși
a III-a (el, ea) schiază (să) schieze schia schie schiase
plural I (noi) schiem (să) schiem schiam schiarăm schiaserăm, schiasem*
a II-a (voi) schiați (să) schiați schiați schiarăți schiaserăți, schiaseți*
a III-a (ei, ele) schiază (să) schieze schiau schiară schiaseră
* Formă nerecomandată