SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A SCHINGIUÍ ~ésc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. [Sil. schin-giu-i] /schingi + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
SCHINGIUÍ vb. v. tortura. (Sursa: Sinonime )
SCHINGIUÍ vb. v. deforma, denatura, poci, schimonosi, scâlcia, stâlci, stropși. (Sursa: Sinonime )
schingiuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. schingiuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
schingiui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) schingiui schingiuire schingiuit schingiuind singular plural
schingiuiește schingiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) schingiuiesc (să) schingiuiesc schingiuiam schingiuii schingiuisem
a II-a (tu) schingiuiești (să) schingiuiești schingiuiai schingiuiși schingiuiseși
a III-a (el, ea) schingiuiește (să) schingiuiască schingiuia schingiui schingiuise
plural I (noi) schingiuim (să) schingiuim schingiuiam schingiuirăm schingiuiserăm, schingiuisem*
a II-a (voi) schingiuiți (să) schingiuiți schingiuiați schingiuirăți schingiuiserăți, schingiuiseți*
a III-a (ei, ele) schingiuiesc (să) schingiuiască schingiuiau schingiuiră schingiuiseră
* Formă nerecomandată