SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”. (Sursa: DEX '98 )

SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.) (Sursa: Sinonime )

SCOVÁRDĂ s. v. clătită. (Sursa: Sinonime )

scovárdă (-vérzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie. (Sursa: DER )

scovárdă s. f., g.-d. art. scovérzii; pl. scovérzi (Sursa: Ortografic )

SCOVÁRDĂ scovérzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
scovardă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scovardă scovarda
plural scoverzi scoverzile
genitiv-dativ singular scoverzi scoverzii
plural scoverzi scoverzilor
vocativ singular scovardă, scovardo
plural scoverzilor