SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”. (Sursa: DEX '98 )

SCRÂNTÍ vb. v. luxa. (Sursa: Sinonime )

SCRÂNTÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni. (Sursa: Sinonime )

scrântí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântésc, imperf. 3 sg. scrânteá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrânteáscă (Sursa: Ortografic )

A SCRÂNTÍ ~ésc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti (Sursa: NODEX )

A SE SCRÂNTÍ mă ~ésc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti (Sursa: NODEX )