« Back
SCÂNTEÍND adj. v. licăritor, lucitor, scânte-ietor, sclipitor. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
scânteia   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scânteia scânteiere scânteiat scânteind singular plural
scânteiază scânteiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scânteiez (să) scânteiez scânteiam scânteiai scânteiasem
a II-a (tu) scânteiezi (să) scânteiezi scânteiai scânteiași scânteiaseși
a III-a (el, ea) scânteiază (să) scânteieze scânteia scânteie scânteiase
plural I (noi) scânteiem (să) scânteiem scânteiam scânteiarăm scânteiaserăm, scânteiasem*
a II-a (voi) scânteiați (să) scânteiați scânteiați scânteiarăți scânteiaserăți, scânteiaseți*
a III-a (ei, ele) scânteiază (să) scânteieze scânteiau scânteiară scânteiaseră
* Formă nerecomandată

scânteind
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.