SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter. (Sursa: DEX '98 )

A SECRETÁ pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter (Sursa: NODEX )

SECRETÁ vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter]. (Sursa: DN )

SECRETÁ vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter) (Sursa: MDN )

secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
secret (fem. -ă)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul secre secreta
plural secreți secreții secrete secretele
genitiv-dativ singular secret secretului secrete secretei
plural secreți secreților secrete secretelor
vocativ singular
plural

secreta (3 -tă)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) secreta secretare secretat secretând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) secre (să) secrete secreta secretă secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) secre (să) secrete secretau secreta secretaseră

secreta (3 -tează)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) secreta secretare secretat secretând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) secretea (să) secreteze secreta secretă secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) secretea (să) secreteze secretau secreta secretaseră