MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

MERIȘOR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

PERIȘÓR1, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina).Păr2 + suf. -ișor. (Sursa: DEX '98 )

SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare. (Sursa: DEX '98 )

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder (Sursa: NODEX )

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

MERIȘÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor (Sursa: NODEX )

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare]. (Sursa: DN )

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare) (Sursa: MDN )

BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii. (Sursa: Sinonime )

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă. (Sursa: Sinonime )

KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz. (Sursa: Sinonime )

MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii. (Sursa: Sinonime )

MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare. (Sursa: Sinonime )

PERIȘÓR s. (Maram. și Transilv.) păruț (~ din cap.) (Sursa: Sinonime )

PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului. (Sursa: Sinonime )

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania. (Sursa: Sinonime )

merișór (plantă) s. m., pl. merișóri (Sursa: Ortografic )

merișór (fruct) s. n., pl. merișoáre (Sursa: Ortografic )

perișór (bot., anat.) s. m., pl. perișóri (Sursa: Ortografic )

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
secund   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secund secundul secundă secunda
plural secunzi secunzii secunde secundele
genitiv-dativ singular secund secundului secunde secundei
plural secunzi secunzilor secunde secundelor
vocativ singular
plural

secunda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) secunda secundare secundat secundând singular plural
secundea secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) secundez (să) secundez secundam secundai secundasem
a II-a (tu) secundezi (să) secundezi secundai secundași secundaseși
a III-a (el, ea) secundea (să) secundeze secunda secundă secundase
plural I (noi) secundăm (să) secundăm secundam secundarăm secundaserăm, secundasem*
a II-a (voi) secundați (să) secundați secundați secundarăți secundaserăți, secundaseți*
a III-a (ei, ele) secundea (să) secundeze secundau secunda secundaseră
* Formă nerecomandată

secundă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secundă secunda
plural secunde secundele
genitiv-dativ singular secunde secundei
plural secunde secundelor
vocativ singular secundă, secundo
plural secundelor