SEGMÉNT s.n. 1. Parte, porțiune a unei figuri. ♦ Segment de cerc = porțiune dintr-un cerc cuprinsă între o coardă și un arc subîntins; segment de dreaptă = porțiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. 2. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. ♦ (Anat.) Parte a unui organ sau a unui membru între două articulații succesive. ♦ Segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitură metalică a unui piston de formă inelară, servind la etanșarea spațiului liber dintre piston și cilindrul în interiorul căruia se deplasează pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a tăia]. (Sursa: DN )

SEGMÉNT I. s. n. 1. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp. ♦ (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins. 2. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. ◊ (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive. 3. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program. II. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru. (< fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment) (Sursa: MDN )

SEGMÉNT s. 1. v. inel. 2. v. metamer. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
segment (pl. -ți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular segment segmentul
plural segmenți segmenții
genitiv-dativ singular segment segmentului
plural segmenți segmenților
vocativ singular
plural

segment (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular segment segmentul
plural segmente segmentele
genitiv-dativ singular segment segmentului
plural segmente segmentelor
vocativ singular
plural

segment (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular segment segmentul
plural segmenturi segmenturile
genitiv-dativ singular segment segmentului
plural segmenturi segmenturilor
vocativ singular
plural