|
SEMNIFICÁT, semnificate, s. n. (Lingv.) Concept, conținut, sens al unui cuvânt. – Din fr. signifié (după semn, semnifica). (Sursa: DEX '98 )
SEMNIFICÁT m. Conținut semantic al semnului lingvistic. /<fr. signifié (Sursa: NODEX )
SEMNIFICÁT s.m. Conceptul purtat de un semn (mai ales de un semn lingvistic); elementul conceptual (al semnului lingvistic); denotat. [După fr. signifié]. (Sursa: DN )
SEMNIFICÁT s. m. conținut semantic, semnificația semnului lingvistic; denotat. (după fr. signifié) (Sursa: MDN )
semnificát s. n. (Sursa: Ortografic )
| semnifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) semnifica | semnificare | semnificat | semnificând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | semnifică | (să) semnifice | semnifica | semnifică | semnificase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | semnifică | (să) semnifice | semnificau | semnificară | semnificaseră | | semnificat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | semnificat | semnificatul | semnificată | semnificata | | plural | semnificați | semnificații | semnificate | semnificatele | | genitiv-dativ | singular | semnificat | semnificatului | semnificate | semnificatei | | plural | semnificați | semnificaților | semnificate | semnificatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |