SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare. (Sursa: DEX '98 )

A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare (Sursa: NODEX )

SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare]. (Sursa: DN )

SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare) (Sursa: MDN )

SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) (Sursa: Sinonime )

sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator). (Sursa: DER )

sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. și pl. sfideáză (Sursa: Ortografic )