SFINX, sfincși, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antică (greacă și egipteană), cu corp de leu, cu cap de om și cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatră înfățișând acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboară în timpul serii și noaptea. – Din fr., lat. sphinx. (Sursa: DEX '98 )

SFINX1 ~cși m. 1) (în mitologia greacă și egipteană) Monstru fabulos cu corp de leu, cap de om și aripi de vultur, care ucidea călătorii, când nu rezolvau enigma pe care le-o propunea. 2) Monument de piatră reprezentând acest monstru. 3) fig. Persoană enigmatică, greu de înțeles. /<lat., fr. sphinx (Sursa: NODEX )

SFINX2 ~cși m. Fluture, de talie mare, care zboară noaptea sau pe înserate. /<lat., fr. sphinx (Sursa: NODEX )

SFINX s.m. I. Animal fabulos din mitologia greacă și egipteană, cu cap de femeie, corp de leu și aripi de vultur; statuie înfățișând acest animal. ♦ (Fig.) Personaj enigmatic, om greu de înțeles. II. Fluture mare care zboară în timpul serii și noaptea. [Pl. -ncși, -nxi. / < fr., lat., gr. sphinx]. (Sursa: DN )

SFÍNX s. m. I. monstru înaripat din mitologia greacă și egipteană, cu corp de leu și cap de femeie. ◊ (fig.) personaj enigmatic. II. fluture mare nocturn. (< fr., lat., gr. sphinx) (Sursa: MDN )

sfinx s. m., pl. sfincși (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sfinx   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfinx sfinxul
plural sfincși sfincșii
genitiv-dativ singular sfinx sfinxului
plural sfincși sfincșilor
vocativ singular
plural