|
SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. (Sursa: DEX '98 )
SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârți, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfâșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfâșia, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) (Sursa: Sinonime )
| sfârteca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sfârteca | sfârtecare | sfârtecat | sfârtecând | singular | plural | | sfârtecă | sfârtecați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | sfârtec | (să) sfârtec | sfârtecam | sfârtecai | sfârtecasem | | a II-a (tu) | sfârteci | (să) sfârteci | sfârtecai | sfârtecași | sfârtecaseși | | a III-a (el, ea) | sfârtecă | (să) sfârtece | sfârteca | sfârtecă | sfârtecase | | plural | I (noi) | sfârtecăm | (să) sfârtecăm | sfârtecam | sfârtecarăm | sfârtecaserăm, sfârtecasem* | | a II-a (voi) | sfârtecați | (să) sfârtecați | sfârtecați | sfârtecarăți | sfârtecaserăți, sfârtecaseți* | | a III-a (ei, ele) | sfârtecă | (să) sfârtece | sfârtecau | sfârtecară | sfârtecaseră | * Formă nerecomandată |