|
SFĂRÂMÁT1 s. n. Sfărâmare. [Var.: sfărmát s. n.] – V. sfărâma. (Sursa: DEX '98 )
SFĂRÂMÁT2, -Ă, sfărâmați, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut fărâme, zdrobit, fărâmițat; fig. destrămat, spulberat. ♦ Fig. (Despre colectivități) Nimicit, zdrobit, învins. [Var.: sfărmát, -ă adj.] – V. sfărâma. (Sursa: DEX '98 )
SFĂRÂMÁT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumicat, zobit. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. zdrobit, (prin Ban.) mlecit. (Stânci ~.) 4. fărâmițat, mărunțit. (Un aliment ~ în gură.) 5. mărunțit, pisat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 6. fărâmat, zdrobit. (Cu capul ~.) (Sursa: Sinonime )
sfărâmát s. n. (Sursa: Ortografic )
| sfărâma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sfărâma | sfărâmare | sfărâmat | sfărâmând | singular | plural | | sfărâmă | sfărâmați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | sfărâm | (să) sfărâm | sfărâmam | sfărâmai | sfărâmasem | | a II-a (tu) | sfărâmi | (să) sfărâmi | sfărâmai | sfărâmași | sfărâmaseși | | a III-a (el, ea) | sfărâmă | (să) sfărâme | sfărâma | sfărâmă | sfărâmase | | plural | I (noi) | sfărâmăm | (să) sfărâmăm | sfărâmam | sfărâmarăm | sfărâmaserăm, sfărâmasem* | | a II-a (voi) | sfărâmați | (să) sfărâmați | sfărâmați | sfărâmarăți | sfărâmaserăți, sfărâmaseți* | | a III-a (ei, ele) | sfărâmă | (să) sfărâme | sfărâmau | sfărâmară | sfărâmaseră | * Formă nerecomandată | sfărâmat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | sfărâmat | sfărâmatul | sfărâmată | sfărâmata | | plural | sfărâmați | sfărâmații | sfărâmate | sfărâmatele | | genitiv-dativ | singular | sfărâmat | sfărâmatului | sfărâmate | sfărâmatei | | plural | sfărâmați | sfărâmaților | sfărâmate | sfărâmatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |