SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis. (Sursa: DEX '98 )

SINERÉZĂ s.f. 1. (op. diereză) Fuziune a două vocale într-un diftong; sinizeză; crasă. 2. Separarea lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate. [Cf. fr. synérèse, gr. synairesis]. (Sursa: DN )

SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis) (Sursa: MDN )

sineréză s. f., g.-d. art. sinerézei; pl. sineréze (Sursa: Ortografic )

SINERÉZĂ ~e f. lingv. Fenomen care constă în contopirea a două vocale învecinate într-un diftong. /<lat. synaeresis, fr. synérese (Sursa: NODEX )