SNOÁVĂ, snoave, s. f. Mică povestire (de tip popular) cu conținut anecdotic. – Din sl. iz nova „din nou”. (Sursa: DEX '98 )

SNOÁVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. și Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. și Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.) (Sursa: Sinonime )

snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve (Sursa: Ortografic )

SNOÁVĂ ~e f. Povestire de mici proporții, de origine populară, în care se satirizează diferite metehne; istorioară hazlie; anecdotă. /Din iznoavă (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
snoavă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular snoa snoava
plural snoave snoavele
genitiv-dativ singular snoave snoavei
plural snoave snoavelor
vocativ singular snoavă, snoavo
plural snoavelor