SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol. (Sursa: DEX '98 )

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum. (Sursa: DEX '98 )

SOL2 ~uri n. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum (Sursa: NODEX )

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum]. (Sursa: DN )

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum]. (Sursa: DN )

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol) (Sursa: MDN )

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum) (Sursa: MDN )

SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.) (Sursa: Sinonime )

SOL s. v. soluție coloidală. (Sursa: Sinonime )

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol. (Sursa: DER )

sol (chim.) s. n., pl. sóluri (Sursa: Ortografic )

sol (stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri (Sursa: Ortografic )