|
SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2. (Sursa: DEX '98 )
A SOLÍ ~ésc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol (Sursa: NODEX )
SOLI- v. solo-. (Sursa: DN )
SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus) (Sursa: MDN )
SOLÍ vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti. (Sursa: Sinonime )
solí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solésc, imperf. 3 sg. soleá; conj. prez. 3 sg. și pl. soleáscă (Sursa: Ortografic )
VAE SOLI! (lat.) vai de cel singur! – „Eclesiastul”, 4, 10. (Sursa: DE )
| sol (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | sol | solul | | plural | soli | solii | | genitiv-dativ | singular | sol | solului | | plural | soli | solilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | soli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) soli | solire | solit | solind | singular | plural | | solește | soliți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | solesc | (să) solesc | soleam | solii | solisem | | a II-a (tu) | solești | (să) solești | soleai | soliși | soliseși | | a III-a (el, ea) | solește | (să) solească | solea | soli | solise | | plural | I (noi) | solim | (să) solim | soleam | solirăm | soliserăm, solisem* | | a II-a (voi) | soliți | (să) soliți | soleați | solirăți | soliserăți, soliseți* | | a III-a (ei, ele) | solesc | (să) solească | soleau | soliră | soliseră | * Formă nerecomandată |