Dex

SORB1, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria). – Lat. sorbus. (Sursa: DEX '98 )

SORB2 ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe și cu fructe globuloase, roșii, al cărui lemn are întrebuințare industrială. /<lat. sorbus (Sursa: NODEX )

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruș. (Sursa: Sinonime )

SORB s. v. scoruș. (Sursa: Sinonime )

sorb (-bi), s. m. – Nume de arbore (Sorbus torminalis). Lat. sorbus (Cihac, I, 257; Tiktin; REW 8095), cf. it. sorbo, prov. sorba, fr. sorbe, sp. serba, port. sorva. Caracterul popular al cuvîntului nu pare stabilit cu siguranță. (Sursa: DER )

sorb (arbore) s. m., pl. sorbi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

sorb (arbore) substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sorb	sorbul
nominativ-acuzativ	plural	sorbi	sorbii
genitiv-dativ	singular	sorb	sorbului
genitiv-dativ	plural	sorbi	sorbilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

sorb (vârtej, piesă) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sorb	sorbul
nominativ-acuzativ	plural	sorburi	sorburile
genitiv-dativ	singular	sorb	sorbului
genitiv-dativ	plural	sorburi	sorburilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

sorbi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sorbi	sorbire	sorbit	sorbind	singular	plural
		(a) sorbi	sorbire	sorbit	sorbind	soarbe	sorbiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sorb	(să) sorb	sorbeam	sorbii	sorbisem
	a II-a (tu)	sorbi	(să) sorbi	sorbeai	sorbiși	sorbiseși
	a III-a (el, ea)	soarbe	(să) soarbă	sorbea	sorbi	sorbise
plural	I (noi)	sorbim	(să) sorbim	sorbeam	sorbirăm	sorbiserăm, sorbisem*
	a II-a (voi)	sorbiți	(să) sorbiți	sorbeați	sorbirăți	sorbiserăți, sorbiseți*
	a III-a (ei, ele)	sorb	(să) soarbă	sorbeau	sorbiră	sorbiseră

* Formă nerecomandată