« Back
SORB2, sorburi, s. n. 1. Vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui râu dispare de la suprafață, curgând în continuare printr-un curs subteran. 2. Vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej. 3. Piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspirație a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților; p. gener. țeavă, conductă aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
SORB1 ~uri n. 1) Vârtej puternic (de vânt sau de apă). 2) Piesă prevăzută cu o sită, care se fixează la capătul unei țevi aspiratoare pentru a împiedica pătrunderea în interior a corpurilor străine. /v. a sorbi (Sursa: NODEX )
SORB s. (TEHN.) crepină. (Sursa: Sinonime )
sorb (vârtej de apă, vânt, piesă metalică) s. n., pl. sórburi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
sorb (arbore)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sorb sorbul
plural sorbi sorbii
genitiv-dativ singular sorb sorbului
plural sorbi sorbilor
vocativ singular —
plural —

sorb (vârtej, piesă)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sorb sorbul
plural sorburi sorburile
genitiv-dativ singular sorb sorbului
plural sorburi sorburilor
vocativ singular —
plural —

sorbi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sorbi sorbire sorbit sorbind singular plural
soarbe sorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sorb (să) sorb sorbeam sorbii sorbisem
a II-a (tu) sorbi (să) sorbi sorbeai sorbiși sorbiseși
a III-a (el, ea) soarbe (să) soarbă sorbea sorbi sorbise
plural I (noi) sorbim (să) sorbim sorbeam sorbirăm sorbiserăm, sorbisem*
a II-a (voi) sorbiți (să) sorbiți sorbeați sorbirăți sorbiserăți, sorbiseți*
a III-a (ei, ele) sorb (să) soarbă sorbeau sorbiră sorbiseră
* Formă nerecomandată