SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

SPÉCULĂ ~e f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] /v. a specula (Sursa: NODEX )

SPÉCULĂ s.f. 1. Exploatare constând în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele când lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constând în vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari; speculație. [< specula]. (Sursa: DN )

SPÉCULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula) (Sursa: MDN )

SPÉCULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.) (Sursa: Sinonime )

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
specula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) specula speculare speculat speculând singular plural
speculea speculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) speculez (să) speculez speculam speculai speculasem
a II-a (tu) speculezi (să) speculezi speculai speculași speculaseși
a III-a (el, ea) speculea (să) speculeze specula speculă speculase
plural I (noi) speculăm (să) speculăm speculam specularăm speculaserăm, speculasem*
a II-a (voi) speculați (să) speculați speculați specularăți speculaserăți, speculaseți*
a III-a (ei, ele) speculea (să) speculeze speculau specula speculaseră
* Formă nerecomandată

speculă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular speculă specula
plural specule speculele
genitiv-dativ singular specule speculei
plural specule speculelor
vocativ singular speculă, speculo
plural speculelor