SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊ Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce. (Sursa: DEX '98 )

SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species]. (Sursa: DN )

SPÉȚĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicție. ♦ în ~ = în cazul dat. (< germ. Spezies) (Sursa: MDN )

SPÉȚĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip. (Sursa: Sinonime )

SPÉȚĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces. (Sursa: Sinonime )

spéță s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe (Sursa: Ortografic )

SPÉȚĂ ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluționare în fața unui organ judiciar. ◊ În ~ în cazul dat. /<lat. species (Sursa: NODEX )