SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore. (Sursa: DEX '98 )

SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore (Sursa: NODEX )

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță]. (Sursa: DN )

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore) (Sursa: MDN )

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora) (Sursa: MDN )

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
spor (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spor sporul
plural spori sporii
genitiv-dativ singular spor sporului
plural spori sporilor
vocativ singular
plural

spor (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spor sporul
plural sporuri sporurile
genitiv-dativ singular spor sporului
plural sporuri sporurilor
vocativ singular
plural

șpor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpor șporul
plural șpori șporii
genitiv-dativ singular șpor șporului
plural șpori șporilor
vocativ singular
plural