STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziție, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi, ieșite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [Var.: ștand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand. (Sursa: DEX '98 )

STAND ~uri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. ~ de cărți. 2) Loc special într-o uzină pentru încercarea mașinilor noi; banc de probă. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la țintă (la tir). /<fr., engl. stand, germ. Stand (Sursa: NODEX )

STAND s.n. 1. Compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. Banc de probă (în uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. [Var. ștand s.n. / < fr., engl. stand]. (Sursa: DN )

STAND s. n. 1. compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. spațiu utilat pentru verificarea mașinilor noi sau pentru probe; banc de probă. 3. loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. 4. aparat cu o construcție specială, din lemn sau metal, la însămânțările artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand) (Sursa: MDN )

STAND s. (TEHH.) banc. (~ de probă, de încercare.) (Sursa: Sinonime )

stand s. n., pl. stánduri (Sursa: Ortografic )