« Back
STANȚÁ vb. I v. ștanța. (Sursa: DEX '98 )
STANȚÁ vb. I. v. ștanța. (Sursa: DN )
Declinări/Conjugări
stanța   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stanța stanțare stanțat stanțând singular plural
stanțează stanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stanțez (să) stanțez stanțam stanțai stanțasem
a II-a (tu) stanțezi (să) stanțezi stanțai stanțași stanțaseși
a III-a (el, ea) stanțează (să) stanțeze stanța stanță stanțase
plural I (noi) stanțăm (să) stanțăm stanțam stanțarăm stanțaserăm, stanțasem*
a II-a (voi) stanțați (să) stanțați stanțați stanțarăți stanțaserăți, stanțaseți*
a III-a (ei, ele) stanțează (să) stanțeze stanțau stanțară stanțaseră
* Formă nerecomandată

stanță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stanță stanța
plural stanțe stanțele
genitiv-dativ singular stanțe stanței
plural stanțe stanțelor
vocativ singular stanță, stanțo
plural stanțelor