|
-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificația „stabilizator”, „care menține staționar”. [< fr., it. -state, cf. gr. states]. (Sursa: DN )
STAT3(O)-, -STÁT, -STÁTIC elem. „echilibru”; „care stă drept”, „care oprește”; „static”. (< fr. sta/o/-, -stat, -statique, cf. gr. statos, statikos) (Sursa: MDN )
stat, -ă, adj. (înv.; despre lichide) stătut. (Sursa: DAR )
| sta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sta | stare | stat, stătut | stând, stătând | singular | plural | | stai, stăi | stați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | stau | (să) stau | stăteam, stam, steteam | stătui, stetei | stătusem, stetesem | | a II-a (tu) | stai | (să) stai | stăteai, stai, steteai | stătuși, steteși | stătuseși, steteseși | | a III-a (el, ea) | stă | (să) stea, steie | stătea, sta, stetea | stătu, stete | stătuse, stetese | | plural | I (noi) | stăm | (să) stăm | stăteam, stam, steteam | stăturăm, steterăm | stătuserăm, stătusem*, steteserăm, stetesem | | a II-a (voi) | stați | (să) stați | stăteați, stați, steteați | stăturăți, steterăți | stătuserăți, stătuseți*, steteserăți, steteseți | | a III-a (ei, ele) | stau | (să) stea, steie | stăteau, stau, steteau | stătură, steteră | stătuseră, steteseră | * Formă nerecomandată | stat (țară, tabel) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | stat | statul | | plural | state | statele | | genitiv-dativ | singular | stat | statului | | plural | state | statelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | stat (statură, ședere) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | stat | statul | | plural | staturi | staturile | | genitiv-dativ | singular | stat | statului | | plural | staturi | staturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | stat (stătut) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | stat | statul | stată | stata | | plural | stați | stații | state | statele | | genitiv-dativ | singular | stat | statului | state | statei | | plural | stați | staților | state | statelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | ștat substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ștat | ștatul | | plural | ștate | ștatele | | genitiv-dativ | singular | ștat | ștatului | | plural | ștate | ștatelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |