STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. (Sursa: DEX '98 )
A STATUÁ ~éz tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer (Sursa: NODEX )
STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer]. (Sursa: DN )
STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare) (Sursa: MDN )
STATUÁ vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.) (Sursa: Sinonime )
statuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statuéz, 3 sg. și pl. statueáză, 1 pl. statuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. statuéze (sil. -tu-e-); ger. statuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
statua   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) statua statuare statuat statuând singular plural
statuează statuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) statuez (să) statuez statuam statuai statuasem
a II-a (tu) statuezi (să) statuezi statuai statuași statuaseși
a III-a (el, ea) statuează (să) statueze statua statuă statuase
plural I (noi) statuăm (să) statuăm statuam statuarăm statuaserăm, statuasem*
a II-a (voi) statuați (să) statuați statuați statuarăți statuaserăți, statuaseți*
a III-a (ei, ele) statuează (să) statueze statuau statuară statuaseră
* Formă nerecomandată