STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada. (Sursa: DEX '98 )

STRÁDĂ ~ăzi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală.Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală. [G.-D. străzii] /<it. strada (Sursa: NODEX )

STRÁDĂ s.f. 1. Drum (pavat) care trece prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. străzi, strade. / < it. strada]. (Sursa: DN )

STRÁDĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada) (Sursa: MDN )

STRÁDĂ s. (pop.) uliță, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.) (Sursa: Sinonime )

strádă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
stradă (pl. -ăzi)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stra strada
plural străzi străzile
genitiv-dativ singular străzi străzii
plural străzi străzilor
vocativ singular stradă, strado
plural străzilor