STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

STRĂȘNICÍE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie. (Sursa: Sinonime )

STRĂȘNICÍE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intran-sigență, rigoare, rigurozitate, severi-tate, strășnicie, strictețe. (Sursa: Sinonime )

strășnicíe s. f., art. strășnicía, g.-d. art. strășnicíei; pl. strășnicíi (Sursa: Ortografic )

STRĂȘNICÍE ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei] /strașnic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )