SUBMINÁ, subminez, vb. I. Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar). – Sub1- + mina. (Sursa: DEX '98 )
A SUBMINÁ ~éz tranz. (persoane, activități etc.) A combate uneltind (pentru a compromite sau a zădărnici). ~ autoritatea cuiva. ~ o inițiativă. /sub- + a mina (Sursa: NODEX )
SUBMINÁ vb. I. tr. A dărâma; a ataca, a lovi (pe ascuns prin intrigi și uneltiri). [< sub- + mina]. (Sursa: DN )
SUBMINÁ vb. tr. a ataca pe ascuns, prin intrigi și uneltiri; a zădărnici. (după fr. sous-miner) (Sursa: MDN )
SUBMINÁ vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acțiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii au ~ împărăția.) (Sursa: Sinonime )
subminá vb., ind. prez. 1 sg. subminéz, 3 sg. și pl. submineáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
submina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) submina subminare subminat subminând singular plural
subminează subminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) subminez (să) subminez subminam subminai subminasem
a II-a (tu) subminezi (să) subminezi subminai subminași subminaseși
a III-a (el, ea) subminează (să) submineze submina submină subminase
plural I (noi) subminăm (să) subminăm subminam subminarăm subminaserăm, subminasem*
a II-a (voi) subminați (să) subminați subminați subminarăți subminaserăți, subminaseți*
a III-a (ei, ele) subminează (să) submineze subminau subminară subminaseră
* Formă nerecomandată