SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.). (Sursa: DEX '98 )

SUBSUOÁRĂ s. 1. (ANAT.) axilă, subraț, (reg.) sumână. 2. v. subraț. 3. v. axilă. (Sursa: Sinonime )

subsuoáră s. f. (sil. -su-oa-), g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri (Sursa: Ortografic )

SUBSUOÁRĂ ~óri f. 1) Partea de sub braț, în locul de articulare a acestuia cu umărul. ◊ La ~ sub braț. A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spațiu cuprins între baza frunzei sau a ramurii și lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoară (Sursa: NODEX )