SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre). (Sursa: DEX '98 )
SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre]. (Sursa: DN )
SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre) (Sursa: MDN )
SUBÎNȚELÉGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.) (Sursa: Sinonime )
subînțelége vb. (sil. mf. sub-) înțelege (Sursa: Ortografic )
A SUBÎNȚELÉGE subînțéleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
subînțelege   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) subînțelege subînțelegere subînțeles subînțelegând singular plural
subînțelege subînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) subînțeleg (să) subînțeleg subînțelegeam subînțelesei subînțelesesem
a II-a (tu) subînțelegi (să) subînțelegi subînțelegeai subînțeleseși subînțeleseseși
a III-a (el, ea) subînțelege (să) subînțeleagă subînțelegea subînțelese subînțelesese
plural I (noi) subînțelegem (să) subînțelegem subînțelegeam subînțeleserăm subînțeleseserăm, subînțelesesem*
a II-a (voi) subînțelegeți (să) subînțelegeți subînțelegeați subînțeleserăți subînțeleseserăți, subînțeleseseți*
a III-a (ei, ele) subînțeleg (să) subînțeleagă subînțelegeau subînțeleseră subînțeleseseră
* Formă nerecomandată