|
SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege. (Sursa: DEX '98 )
SUBÎNȚELÉS ~uri n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. /v. a subînțelege (Sursa: NODEX )
SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu]. (Sursa: DN )
SUBÎNȚELÉS s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege) (Sursa: MDN )
subînțelés s. n. (sil. mf. sub-), pl. subînțelésuri (Sursa: Ortografic )
| subînțelege verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) subînțelege | subînțelegere | subînțeles | subînțelegând | singular | plural | | subînțelege | subînțelegeți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | subînțeleg | (să) subînțeleg | subînțelegeam | subînțelesei | subînțelesesem | | a II-a (tu) | subînțelegi | (să) subînțelegi | subînțelegeai | subînțeleseși | subînțeleseseși | | a III-a (el, ea) | subînțelege | (să) subînțeleagă | subînțelegea | subînțelese | subînțelesese | | plural | I (noi) | subînțelegem | (să) subînțelegem | subînțelegeam | subînțeleserăm | subînțeleseserăm, subînțelesesem* | | a II-a (voi) | subînțelegeți | (să) subînțelegeți | subînțelegeați | subînțeleserăți | subînțeleseserăți, subînțeleseseți* | | a III-a (ei, ele) | subînțeleg | (să) subînțeleagă | subînțelegeau | subînțeleseră | subînțeleseseră | * Formă nerecomandată | subînțeles (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | subînțeles | subînțelesul | subînțeleasă | subînțeleasa | | plural | subînțeleși | subînțeleșii | subînțelese | subînțelesele | | genitiv-dativ | singular | subînțeles | subînțelesului | subînțelese | subînțelesei | | plural | subînțeleși | subînțeleșilor | subînțelese | subînțeleselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | subînțeles (s.n.; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | subînțeles | subînțelesul | | plural | subînțelesuri | subînțelesurile | | genitiv-dativ | singular | subînțeles | subînțelesului | | plural | subînțelesuri | subînțelesurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |