SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese. 2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure. (Sursa: DEX '98 )

SUDÚRĂ s.f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două metale. 2. (Fig.) Îmbinare, închegare, legătură. [< fr. soudure]. (Sursa: DN )

SUDÚRĂ s. f. 1. rezultat al sudării; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două piese. 2. (fig.) legătură strânsă. (< fr. soudure) (Sursa: MDN )

SUDÚRĂ s. v. sudare. (Sursa: Sinonime )

sudúră s. f., g.-d. art. sudúrii; pl. sudúri (Sursa: Ortografic )

SUDÚRĂ ~i f. 1) v. SUDAJ. 2) fig. Legătură strânsă; îmbinare. /<fr. soudure (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sudură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sudu sudura
plural suduri sudurile
genitiv-dativ singular suduri sudurii
plural suduri sudurilor
vocativ singular sudură, suduro
plural sudurilor