|
SUGHÍȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughița (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
SUGHÍȚ ~uri n. 1) Sunet nearticulat, spontan, scurt și repetat, produs de aerul ieșit pe glotă în timpul contractării bruște și convulsive a diafragmei. A plânge cu ~uri. 2) mai ales la pl. Respirație scurtă și întretăiată, cauzată de un plâns puternic; suspin. /v. a sughița (Sursa: NODEX )
SUGHÍȚ s. v. hohot. (Sursa: Sinonime )
sughíț s. n., pl. sughíțuri (Sursa: Ortografic )
| sughiț substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | sughiț | sughițul | | plural | sughițuri | sughițurile | | genitiv-dativ | singular | sughiț | sughițului | | plural | sughițuri | sughițurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | sughița verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) sughița | sughițare | sughițat | sughițând | singular | plural | | sughiță | sughițați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | sughiț, sughit* | (să) sughiț, sughit* | sughițam | sughițai | sughițasem | | a II-a (tu) | sughiți | (să) sughiți | sughițai | sughițași | sughițaseși | | a III-a (el, ea) | sughiță | (să) sughițe | sughița | sughiță | sughițase | | plural | I (noi) | sughițăm | (să) sughițăm | sughițam | sughițarăm | sughițaserăm, sughițasem* | | a II-a (voi) | sughițați | (să) sughițați | sughițați | sughițarăți | sughițaserăți, sughițaseți* | | a III-a (ei, ele) | sughiță | (să) sughițe | sughițau | sughițară | sughițaseră | * Formă nerecomandată |