SUMÁRE, sumări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a suma și rezultatul ei. – V. suma. (Sursa: DEX '98 )

sumáre s. f., g.-d. art. sumării; pl. sumări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
suma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) suma sumare sumat sumând singular plural
sumea sumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sumez (să) sumez sumam sumai sumasem
a II-a (tu) sumezi (să) sumezi sumai sumași sumaseși
a III-a (el, ea) sumea (să) sumeze suma sumă sumase
plural I (noi) sumăm (să) sumăm sumam sumarăm sumaserăm, sumasem*
a II-a (voi) sumați (să) sumați sumați sumarăți sumaserăți, sumaseți*
a III-a (ei, ele) sumea (să) sumeze sumau suma sumaseră
* Formă nerecomandată

sumar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sumar sumarul suma sumara
plural sumari sumarii sumare sumarele
genitiv-dativ singular sumar sumarului sumare sumarei
plural sumari sumarilor sumare sumarelor
vocativ singular sumarule sumaro
plural sumarilor sumarelor

sumare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sumare sumarea
plural sumări sumările
genitiv-dativ singular sumări sumării
plural sumări sumărilor
vocativ singular sumare, sumareo
plural sumărilor