SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din fr. susciter, lat. suscitare. (Sursa: DEX '98 )

A SUSCITÁ suscít tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenția. ~ interesul. /<fr. susciter (Sursa: NODEX )

SUSCITÁ vb. I. tr. A stârni, a produce, a da naștere. [P.i. suscít. / < fr. susciter, cf. lat. suscitare]. (Sursa: DN )

SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr. susciter, lat. suscitare) (Sursa: MDN )

SUSCITÁ vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.) (Sursa: Sinonime )

suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. și pl. suscítă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
suscita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) suscita suscitare suscitat suscitând singular plural
susci suscitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) suscit (să) suscit suscitam suscitai suscitasem
a II-a (tu) susciți (să) susciți suscitai suscitași suscitaseși
a III-a (el, ea) susci (să) suscite suscita suscită suscitase
plural I (noi) suscităm (să) suscităm suscitam suscitarăm suscitaserăm, suscitasem*
a II-a (voi) suscitați (să) suscitați suscitați suscitarăți suscitaserăți, suscitaseți*
a III-a (ei, ele) susci (să) suscite suscitau suscita suscitaseră
* Formă nerecomandată