Dex

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer. (Sursa: DEX '98 )

A SUTURÁ ~éz tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer (Sursa: NODEX )

SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer]. (Sursa: DN )

SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer) (Sursa: MDN )

suturá vb., ind. prez. 1 sg. suturéz, 3 sg. și pl. sutureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

sutura verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sutura	suturare	suturat	suturând	singular	plural
		(a) sutura	suturare	suturat	suturând	suturează	suturați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	suturez	(să) suturez	suturam	suturai	suturasem
	a II-a (tu)	suturezi	(să) suturezi	suturai	suturași	suturaseși
	a III-a (el, ea)	suturează	(să) sutureze	sutura	sutură	suturase
plural	I (noi)	suturăm	(să) suturăm	suturam	suturarăm	suturaserăm, suturasem*
	a II-a (voi)	suturați	(să) suturați	suturați	suturarăți	suturaserăți, suturaseți*
	a III-a (ei, ele)	suturează	(să) sutureze	suturau	suturară	suturaseră

* Formă nerecomandată

sutură substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sutură	sutura
nominativ-acuzativ	plural	suturi	suturile
genitiv-dativ	singular	suturi	suturii
genitiv-dativ	plural	suturi	suturilor
vocativ	singular	sutură, suturo
vocativ	plural	suturilor