SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni. (Sursa: DEX '98 )
SĂLĂȘLUÍ vb. v. adăposti, așeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, ședea, trage, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime )
sălășluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. salășluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălășluiáscă (Sursa: Ortografic )
A SĂLĂȘLUÍ ~iésc 1. intranz. A-și avea sălașul; a fi așezat cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz. 1) A asigura cu sălaș; a ține în gazdă; a găzdui. 2) A face să se sălășluiască. /< ung. szállásol (Sursa: NODEX )
A SE SĂLĂȘLUÍ mă ~iésc intranz. A-și face sălaș; a se așeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
sălășlui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sălășlui sălășluire sălășluit sălășluind singular plural
sălășluiește sălășluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sălășluiesc (să) sălășluiesc sălășluiam sălășluii sălășluisem
a II-a (tu) sălășluiești (să) sălășluiești sălășluiai sălășluiși sălășluiseși
a III-a (el, ea) sălășluiește (să) sălășluiască sălășluia sălășlui sălășluise
plural I (noi) sălășluim (să) sălășluim sălășluiam sălășluirăm sălășluiserăm, sălășluisem*
a II-a (voi) sălășluiți (să) sălășluiți sălășluiați sălășluirăți sălășluiserăți, sălășluiseți*
a III-a (ei, ele) sălășluiesc (să) sălășluiască sălășluiau sălășluiră sălășluiseră
* Formă nerecomandată