« Back
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare. (Sursa: DEX '98 )
A SĂRÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-și ~ inima a se liniști în urma unei răzbunări. /<lat. salare (Sursa: NODEX )
A SE SĂRÁ se ~eáză intranz. (despre alimente puse la conservare) A căpăta gust de sare. /<lat. salare (Sursa: NODEX )
SĂRÁ vb. v. saliniza. (Sursa: Sinonime )
sărá vb., ind. prez. 1 sg. săréz, 3 sg. și pl. săreáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
săra (1 sar)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) săra sărare sărat sărând singular plural
sară sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sar (să) sar săram sărai sărasem
a II-a (tu) sari (să) sari sărai sărași săraseși
a III-a (el, ea) sară (să) sare săra sără sărase
plural I (noi) sărăm (să) sărăm săram sărarăm săraserăm, sărasem*
a II-a (voi) sărați (să) sărați sărați sărarăți săraserăți, săraseți*
a III-a (ei, ele) sară (să) sare sărau sărară săraseră
* Formă nerecomandată

săra (1 sărez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) săra sărare sărat sărând singular plural
sărează sărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sărez (să) sărez săram sărai sărasem
a II-a (tu) sărezi (să) sărezi sărai sărași săraseși
a III-a (el, ea) sărează (să) săreze săra sără sărase
plural I (noi) sărăm (să) sărăm săram sărarăm săraserăm, sărasem*
a II-a (voi) sărați (să) sărați sărați sărarăți săraserăți, săraseți*
a III-a (ei, ele) sărează (să) săreze sărau sărară săraseră
* Formă nerecomandată