sărbătóriu, sărbătóri, s.m. (înv.) cel care sărbătorește, care serbează, care ia parte la o sărbătoare. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
sărbătoriu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sărbătoriu sărbătoriul
plural sărbători sărbătorii
genitiv-dativ singular sărbătoriu sărbătoriului
plural sărbători sărbătorilor
vocativ singular sărbătoriule
plural sărbătorilor