|
TÂRȘÂÍT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi. (Sursa: DEX '98 )
TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi. (Sursa: DEX '98 )
TÂRȘÂÍT s. târșâială, târșâitură. (~ul papucilor.) (Sursa: Sinonime )
târșâít s. n. (Sursa: Ortografic )
| târșâi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) târșâi | târșâire | târșâit | târșâind | singular | plural | | târșâie | târșâiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | târșâi | (să) târșâi | târșâiam | târșâii | târșâisem | | a II-a (tu) | târșâi | (să) târșâi | târșâiai | târșâiși | târșâiseși | | a III-a (el, ea) | târșâie | (să) târșâie | târșâia | târșâi | târșâise | | plural | I (noi) | târșâim | (să) târșâim | târșâiam | târșâirăm | târșâiserăm, târșâisem* | | a II-a (voi) | târșâiți | (să) târșâiți | târșâiați | târșâirăți | târșâiserăți, târșâiseți* | | a III-a (ei, ele) | târșâie | (să) târșâie | târșâiau | târșâiră | târșâiseră | * Formă nerecomandată | târșâit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | târșâit | târșâitul | târșâită | târșâita | | plural | târșâiți | târșâiții | târșâite | târșâitele | | genitiv-dativ | singular | târșâit | târșâitului | târșâite | târșâitei | | plural | târșâiți | târșâiților | târșâite | târșâitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |