|
TÂRȘÍT1, târșituri, s. n. (Reg.) Faptul de a târși2; prășit, săpat, mușuroit. ♦ Grăpat. – V. târși2. (Sursa: DLRM )
TÂRȘÍT s. v. grăpare, grăpat, prașilă, prășire, prășit, sapă, săpare, săpat. (Sursa: Sinonime )
| târși verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) târși | târșire | târșit | târșind | singular | plural | | târșește | târșiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | târșesc | (să) târșesc | târșeam | târșii | târșisem | | a II-a (tu) | târșești | (să) târșești | târșeai | târșiși | târșiseși | | a III-a (el, ea) | târșește | (să) târșească | târșea | târși | târșise | | plural | I (noi) | târșim | (să) târșim | târșeam | târșirăm | târșiserăm, târșisem* | | a II-a (voi) | târșiți | (să) târșiți | târșeați | târșirăți | târșiserăți, târșiseți* | | a III-a (ei, ele) | târșesc | (să) târșească | târșeau | târșiră | târșiseră | * Formă nerecomandată | târșit (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | târșit | târșitul | târșită | târșita | | plural | târșiți | târșiții | târșite | târșitele | | genitiv-dativ | singular | târșit | târșitului | târșite | târșitei | | plural | târșiți | târșiților | târșite | târșitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | târșit (s.n.) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | târșit | târșitul | | plural | târșituri | târșiturile | | genitiv-dativ | singular | târșit | târșitului | | plural | târșituri | târșiturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |