TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă1 (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle. (Sursa: DEX '98 )

TABÉLĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, folosite pentru a ușura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella]. (Sursa: DN )

TABÉLĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. ♦ ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcțiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle) (Sursa: MDN )

TABÉLĂ s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară, tabel, tablă, tăbliță. (Sursa: Sinonime )

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle (Sursa: Ortografic )

TABÉLĂ (‹ lat.) s. f. 1. Tabel. 2. T. matematică (pentru diverse funcții) = tablou în care sunt date valorile unei funcții pentru anumite valori ale argumentelor. ◊ T. trigonometrică = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de logaritmi = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor logaritmice pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de adevăr = tablou în calculul propozițional, care prezintă toate combinațiile posibile ale valorilor de adevăr pentru componenții unei propoziții simple sau propozițiile simple aflate în legătură; folosit și în scopul testării validității raționamentelor. (Sursa: DE )