TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s. f.] – Cf. balangă. (Sursa: DEX '98 )

TALÁNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Transilv. și Maram.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ atârnată de gâtul vitelor.) (Sursa: Sinonime )

talángă (-ắngi), s. f. – Balangă, clopoțel. – Var. talancă. Creație expresivă, cf. bălăngăni, tilincă. Uneori se folosește ca interj., talang, pentru a imita sunetul tălăngii. – Der. tălăngi (var. tălăngăni, tălăncăni), vb. (a agita, a bate talanga). (Sursa: DER )

talángă s. f., g.-d. art. tălăngii; pl. tălăngi (Sursa: Ortografic )

TALÁNGĂ tălăngi f. 1) Clopot de dimensiuni reduse care se atârnă la gâtul vitelor. 2) Sunet produs de un asemenea clopot. [G.-D. tălăngii] /Din talang (Sursa: NODEX )