TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse. (Sursa: DEX '98 )

TANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse]. (Sursa: DN )

TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse) (Sursa: MDN )

TANDRÉȚE s. gingășie. (~ lui am simțit-o cu emoție.) (Sursa: Sinonime )

Tandrețe ≠ cruzime (Sursa: Antonime )

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tandreță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tandreță tandreța
plural
genitiv-dativ singular tandrețe tandreței
plural
vocativ singular tandreță, tandrețo
plural

tandrețe (g.-d. -țe)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tandrețe tandrețea
plural
genitiv-dativ singular tandrețe tandreței
plural
vocativ singular tandrețe, tandrețeo
plural

tandrețe (g.-d. -ți)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tandrețe tandrețea
plural
genitiv-dativ singular tandreți tandreții
plural
vocativ singular tandrețe, tandrețeo
plural